Dictatura „Ioanelor” digitale: Cum am ajuns să plătim „taxă pe om” ca să nu vorbim cu roboți

Trebuie să recunoaștem, fără ipocrizie: inteligența artificială (IA) nu mai este un scenariu de film SF, ci o realitate cotidiană care s-a infiltrat în toate domeniile. Și, contrar previziunilor apocaliptice ale „fricoșilor lumii”, IA nu a venit să ne distrugă planeta, ci să ne eficientizeze viața. Însă, pe drumul acesta spre digitalizarea totală, am pierdut ceva esențial: interacțiunea umană.

Astăzi, dacă ai o problemă, te lovești de un zid de „asistenți virtuali”. Indiferent că îi cheamă Ioana, Carina, Andreea sau Vasile, acești roboți sunt programați să îți rezolve probleme de bază, de grădiniță. În secunda în care situația ta devine puțin mai complexă, începe calvarul.

Sportul național: „Căutați numărul de telefon, dacă puteți”

A devenit o modă printre marii jucători de pe piață – de la eMAG la giganții telecom precum Orange sau Vodafone – să își ascundă datele de contact mai ceva ca pe codurile nucleare. Încercați să găsiți rapid un număr de telefon sau o adresă de e-mail pe site-urile lor. Veți trece prin zece pagini de „Întrebări frecvente” și trei ferestre de chat înainte de a primi, poate, o cifră.

Ba mai mult, am ajuns în situația absurdă în care umanitatea se taxează. La Vodafone, de exemplu, dacă nu ai răbdare să fii plimbat prin meniuri infinite de un robot și vrei să vorbești „acum” cu un om, scoți 2 euro din buzunar. Este o „taxă pe om” revoltătoare. În plus, ironia sorții face ca la același operator, dacă ești într-un apel și încerci să cauți ceva pe internet, conexiunea să nu meargă decât dacă ești pe Wi-Fi. Tehnologie de ultimă oră, nu-i așa?

Revolut și „tremuratul chiloților” din băncile românești

Cu câțiva ani în urmă, toți am fost vrăjiți de Revolut. Era ceva nou, cool, rapid. Băncilor tradiționale din România le-au „tremurat chiloții” și, pe bună dreptate, s-au simțit amenințate. Dar competiția a funcționat. Băncile noastre au investit masiv și au recuperat terenul.

Astăzi, aplicațiile precum ING Home’Bank sau BT Pay oferă aproape tot: de la asigurări și fonduri mutuale, până la RCA, roviniete, pensii private și investiții la bursă. Au ajuns din urmă și, pe alocuri, au depășit funcționalitățile de bază ale Revolut-ului.

Însă marea problemă a Revolut în România, acum că este oficial bancă, rămâne suportul. Când te trezești cu contul blocat din senin sau ești victima unei fraude, un chatbot prietenos nu ajută cu nimic. Oamenii au nevoie de un sediu, de o voce umană, de cineva care să înțeleagă drama unui om care nu-și poate accesa banii. „Visual Connect Banking-ul” de la BT, deși cere logare, măcar promite că la capătul firului există un angajat, nu un algoritm.

Statul trebuie să intervină: Interacțiunea umană, un drept, nu un lux

Este timpul ca Statul Român să nu mai fie doar un spectator la acest proces de „robotizare forțată”. Consumatorul trebuie protejat prin lege.

Ar trebui să devină obligatoriu pentru orice mare comerciant sau prestator de servicii:

1. Vizibilitatea datelor de contact: Numărul de telefon și e-mailul să fie pe prima pagină, nu ascunse în subsolul site-ului.

2. Dreptul la asistență umană: Clientul să poată opta pentru un operator uman fără a fi taxat suplimentar și fără a trece prin „interogatoriul” unui robot timp de 15 minute.

Inteligența Artificială este utilă, dar nu poate înlocui empatia și discernământul uman. Nu putem accepta o lume în care, pentru a ne rezolva problemele pe banii noștri, trebuie să ne rugăm de un program de calculator să ne facă legătura cu o ființă vie.